1. Femeile gravide
Mai ales în primele trei luni de sarcina:
- Alimentatie echilibrata (dieta trebuie să includă acidul folic, pentru a preveni defectele ale creierului si măduvei spinării la copil)
- Evitarea noxelor chimice si a radiatiilor
- Evitarea alcoolului, tutunului, medicamentelor
- Evitarea aglomeratiilor, pentru prevenirea contactării unor afectiuni contagioase: viroze, rujeola, rubeola.
- Afectiunile parodontale ale gravidei (alături de alcool, fumat, medicamente) sunt asociate cu nasterea prematură a unui făt cu greutate mică. Pe timpul sarcinii este nevoie de o igienă foarte bună.
2. Nou născutul (..1 lună), sugarul (..1 an), copilul mic (..7 ani)
- Copilul mic si apoi pana la pubertate are nevoie de vitamine. In special vitamina D, pentru prevenirea rahitismului. Se recomandă o dieta echilibrata, expunerea la soare, suplimente de vitamina D iarna (ulei de peste, solutie orala in picături: vigantol)
- Dintii de lapte incep sa apara la 6 luni si eruptia lor se termina in jurul varstei de 3 ani.
- Sugerea degetului este normală pana la 2 ani, varsta la care multi copii se opresc de la acest lucru. Continuarea după 4 ani este dăunătoare si trebuie consultat de catre un medic.
Dintii de lapte sunt importanţi pentru ca mananca cu ei, il ajuta pe copil la formarea dictiei, ii creaza bucuria zambetului si functional pastreaza locul in care vor erupe dintii maturi.
Sugerea suzetei, a degetului sau a degetelor prea puternic sau mult timp poate afecta forma gurii, respiratia si alinierea dintilor. In acest caz trebuie consultat medicul dentist sau pediatru.
Cariile la copilul mic apar frecvent la dintii de sus, in partea din fata. Acestia se pot caria chiar imediat după ce apar. In timp se poate infecta osul maxilar si poate fi afectat dintele permanent. Aceste carii se mai denumesc si carii de biberon.
Cauze:
- copilul este culcat după ce bea o băutură dulce din biberon (diferitele formule de lapte, sucurile, apă cu zahăr sau alte băuturi contin zahăr). Iar expunerea pe perioade lungi la zahăr când copilul doarme si saliva e redusă, duce la carii.La fel se întâmplă si cu alăptatul perioade lungi, ziua sau noaptea, după aparitia dintilor si odată cu diversificarea alimentaţiei, sau suzeta în miere, etc.
- sticla cu biberon din care bea mereu pe tot timpul zilei.Copilul nu trebuie lasat să meargă cu sticla după el si sa bea la discretie. Poate face carii si in plus daca ar cade cu sticla când bea se loveste la dinti.
Prevenire:
- În biberon se va pune doar apă înainte de culcare sau pe timpul noptii. Copilul nu se adoarme cu băuturi dulci sau cu mâncare, medicamente îndulcite. Pot apare cariile, dar si infectii ale urechii si se poate îneca.
- Între mese se dă doar o singură sticlă de biberon sau suc. Limitarea consumului de suc: la un pahar pe zi. Este important şi cât de des bea sucuri şi pe ce perioadă.
- Cand copilul este agitat intre mese sau intre perioadele de somn, se da suzeta fară nici un indulcitor pe ea.
- După fiecare masa, se sterg dintii copilului sau se periaza cu o periuta foarte mica.
- Sucurile se beau doar din pahar. Trebuie învăţat sa bea din pahar cât mai devreme, de la 6 luni-1 an. Biberonul ar trebui oprit la 12-14 luni, pentru ca scazand lichidul care rămâne pe dinţi, scade si riscul cariilor. In plus paharul nu l poate lua cu el mereu sau în pat.
- După 7-8 luni, frecvent copilul nu mai trebuie hrănit noaptea.
Periajul
Chiar înainte de a apare dintii: se începe curatarea gurii cu un material curat cu apă.
Periajul începe odată cu aparitia primilor dinti. Dintii se vor sterge cu o
compresă sau o bucată de material curată cu apa. Pe măsură ce copilul va creste ( când apar 8 dinti) se începe periajul cu o perie pentru copii. Periajul de 2 ori pe zi: dupa masa de dimineata si dupa cina.
La început când copilul nu poate scuipa: paste de dinti fără fluor sau doar cu apă. La copii sub 7 ani se pune foarte putină pastă de dinti si se apasă pe perii periutei, pentru că o poate înghiti si duce la fluoroză (apar coloratii pe dintii definitivi).
Apoi , în jurul a 2-3 ani: paste de dinti cu fluor (sau dacă nu ii place alte paste, sau doar cu apă), foarte putin pe perie, si tot părintele face periajul. Copilul va fi învatat sa scuipe si sa clateasca. De la 2 ani, copilul se va îndruma să se spele singur pe dinţi. Dar e bine ca şi părintele să mai spele odata pt a fi sigur.
Până pe la 7-8 ani copilul trebuie ajutat să se spele pe dinţii. Chiar dacă are bune intenţii, s ar putea să nu aibă o dexteritate suficientă. Dacă copilul nu vrea periajul:se va face ca un joc: periuţa trebuie să caute între dinţi o comoară pierdută !
Între dinţi se foloseşte aţa dentară ( dar nu e necesar mereu la copilul mic). Dupa 6-7 ani e obligatorie.
Cum se face? La copilul mic: se tine in brate, din spate se face curatarea. Se prinde barbia in mana si se curata dintii. La copilul mai mare se fac miscari mici circulare pe suprafaţa dintelui. Si pe partea dinauntru si spre gingie.
3. Copilul mare
- Schimbarea dinţilor: pe la 6 ani erup dinţii permanenţi. Mai întâi apare molarul 1 in spatele dintilor de lapte, si apoi incisivii in fata. Dacă şi copilul şi dvs observaţi că dintele se mişcă foarte mult, se poate scoate cu o compresă printr o mişcare bruscă. Când se pierd dinţii de lapte de la carii: de multe ori dinţii permanenţi erup mai devreme şi pot da înghesuiri dentare.
- Uneori la copii, cand fosele nazale si faringele sunt obstruate (deviaţii de sept, vegetaţii adenoide sau polipii, amigdale hipertrofice), ei vor respira pe gura, cu efecte negative pentru tot organismul. Copilul trebuie urmărit: când învaţă sau priveşte la TV, dacă stă sau nu cu gura deschisă.
- Copii să mănânce mese regulate, variate şi să evite gustările dintre mese. Să consume cât mai puţine dulciuri, mai ales cel lipicioase, chipsuri, prăjituri, fructe uscate, bomboane. Iar dacă tot mănânca, le poate manca la masa. Acasa copilul trebuie incurajat sa bea apa simpla. Sucurile se beau cu paiul.
- Situaţia unui copil cu carii netratate: dureri persistente frecvente, incapacitatea de a manca confortabil şi de a mesteca mâncarea, jena psihică datorată aspectului dinţilor, nu se poate juca comod, probleme la învăţare.
- Periajul: Grija şi învăţarea periajului de mic copil, duce la mai putine probleme apoi in viata. E o investitie care merita. Exemplul propriu este foarte important. E utilă perierea dinţilor ca o joacă împreună cu copilul în acelaşi timp. O tehnica de periaj greşita e mai uşor de modificat la copil decât la un adult.
- La scoala copilul, dupa masa, ar trebui sa clateasca cu apa.
4. Traumatismele dinţilor
- Traumatismele cranio-faciale: sportul, violenţa, căderile, accidente de motocicleta, bicicleta. Copilul trebuie să poarte casca de protecţie mereu.
- Fractura unui dinte: mare sau mica, avulsia lui.
Mergeti la dentist. Orice bucata de dinte rupt se pastreaza daca se poate.
Daca un dinte a iesit cu totul: se duce dintele cat mai repede la dentist. Dintele nu se va sterge, nu se va curata. Se pastrează cu grijă, in apa sau lapte. Este posibil ca dintele sa poata fi pus înapoi la locul lui.
5. La stomatolog
- La 1-2 ani copilul se duce la vizită la stomatolog pentru control şi apoi la fiecare 6 luni; sau acest control se va face de medicul pediatru, care dacă vede o problemă vă trimite la dentist.
- Vizite regulate de dentist. Controlul periodic, scade mult şansele ca să apară probleme foarte complicate şi dificil de tratat. Dacă apar dureri de dinţi: puteţi să-i daţi un sirop cu paracetamol.
- Cand se merge cu copilul la dentist, trebuie incurajat sa spuna orice problema, orice frica. Nu trebuie mintit, ca nu se face nimic la dentist. Dar nu trebuie pomenite cuvinte ca durere, frica. Copiilor le este frica sa mearga la dintist şi pt ca vad o frica la parinti. El trebuie încurajat sa mearga, nu cu frica si cu teama, cu pedepse.
- Sigilarea dinţilor: se folesesc materiale in genul “plombelor” care se aplica pe dinţii din spate. Acest lucru previne aparitia cariilor in zonele cele mai expuse: pe suprafata de masticatie a molarilor. Tratamentul este nedureros si dureaza 1-2 sedinte.
